Copiii sclavi

În ţările Americii de Sud, plantaţiile sunt ... Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) estimează că, la nivel mondial, există peste 350 milioane de muncitori minori
Sunt supranumiţi "micii sclavi" şi sunt puşi să muncească în condiţii mizerabile, în profitul unor patroni fără scrupule. Semnalele de alarmă ale OIM se înteţesc.

Din cele 350 milioane de copii obligaţi să lucreze, atât în ţările unde sărăcia lucie este la ea acasă, cât şi în cele aflate la polul bogăţiei, 17 milioane sunt supuşi unor forme de exploatare greu de conceput: subnutriţi, trag din greu cel puţin zece ore pe zi, fără nicio zi de "vacanţă", nu au acces la îngrijiri medicale sau la servicii sociale.
"Sclavi" cu vârste cuprinse între cinci şi 15 ani pot fi întâlniţi în cele mai neaşteptate locuri: în mine de diamante sau cărbuni, sortând gunoaiele din munţi de deşeuri, pe plantaţiile de bumbac sau opiu, în faţa cuptoarelor de topit metale sau în reţelele de crimă organizată, obligaţi să fure, să cerşească ori să se prostitueze. Deseori sunt preferaţi adulţilor pentru că sunt mai disciplinaţi, acceptă orice gen de muncă, nu ştiu să-şi revendice drepturile şi nu "costă" mai nimic.

Asia şi America Latină deţin recordul

Geografia fenomenului cuprinde zone extrem de vaste. Practic, nu există continent în care munca minorilor să nu fie exploatată. Zona Asia-Pacific deţine un procent-record de "mici sclavi", circa 60% din totalul mondial. Pe continentul indian, datele Băncii Mondiale şi ale UNICEF vorbesc despre aproximativ 56 milioane de copii-muncitori. În Pakistan sau Nepal, cazurile de familii care îşi vând copiii fabricanţilor manuali de covoare sunt la ordinea zilei. Ei încep să se deprindă cu această meserie încă de la patru ani, fapt ce le provoacă probleme de creştere şi boli respiratorii.
La rândul său, organizaţia "Save the Children" denunţă situaţia a cel puţin 450.000 de fetiţe, cu vârste cuprinse între şase şi 14 ani, din statul indian Andhra Pradesh care muncesc pe plantaţiile de bumbac.

Multinaţionalele închid ochii

Numeroase societăţi, printre care Unilever, Bayer, Monsanto, Emergent Genetics, profită de pe urma muncii depuse de "micile sclave". La fel, în Africa subsahariană există un procent crescut de "copii-muncitori", în special în ţări precum Nigeria sau Sierra Leone. În Burkina Faso pot fi văzuţi minori de şapte-opt ani care muncesc zilnic, la 60 de metri adâncime, în mine de aur.

În America Latină, cazurile de "copii-sclavi" sunt extrem de răspândite, un minor din şase fiind implicat. În zone mizere din ţări precum Brazilia, Bolivia sau Peru, mulţi dintre ei sunt forţaţi să muncească doar pentru a supravieţui. Pe la şase ani ştiu deja să mânuiască un cuţit special pentru tăierea trestiei de zahăr, în timp ce alţii sunt "angajaţi" în mine de cărbuni, la împins vagoane şi selecţionarea zăcămintelor. Expunerea la gazele toxice le poate provoca moartea sau, în cel mai bun gaz, grave maladii respiratorii.

În Italia există 500.000 de copii-muncitori

Cât priveşte continentul european, lucrurile sunt ceva mai nuanţate. În ţările cu economii în tranziţie din Europa de Est, afectate de o rată crescută a sărăciei, copiii muncesc pentru a-şi ajuta familia. 4% din cei cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani sunt activi.
În ţările "bogate", mulţi copii provenind din rândul imigranţilor lucrează "la patron". Spre exemplu, în marile aglomerări urbane din Italia (ţară unde, conform datelor institutului IRES, există circa 500.000 de minori care muncesc), copiii "cu familie" pot fi folosiţi în spălătoriile de maşini sau la descărcarea mărfurilor în supermarketuri, iar cei "fără familie" ajung pe mâna traficanţilor de droguri ori sunt puşi să fure, să cerşească sau să se prostitueze.
Date furnizate de organizaţia pentru apărarea drepturilor copiilor "Telefono Azzuro" arată că în Peninsulă cifra de afaceri anuală pentru reţelele de copii-cerşetori poate ajunge la un miliard de euro. Cât priveşte zonele rurale, "micii sclavi" muncesc "la negru" cot la cot cu adulţii prin diverse fabrici clandestine ori plantaţii.

Recomandările OIM nu sunt luate în seamă

Reglementările internaţionale referitoare la munca minorilor au debutat în 1919, când Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), prin Convenţia nr. 5, fixează vârsta de 14 ani ca prag minim pentru o activitate industrială. Mai târziu, prin Convenţia nr. 138 din 1973, aceeaşi OIM a stabilit că, indiferent de genul de activitate, este interzisă angajarea copiilor cu vârste mai mici de 15 ani. În 1989, Adunarea generală a ONU a aprobat Convenţia Internaţională a Drepturilor Copiilor care, pentru prima dată, introduce conceptul de copil ca şi subiect al unor drepturi. În 1999, Convenţia nr. 182 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii defineşte şi reglementează "Formele cele mai grave de exploatare a minorilor".
Astfel, se interzice expunerea adolescenţilor cu vârste sub 18 ani la activităţi ce pot provoca "daune fizice, psihice şi sexuale", la fel cum se interzice folosirea minorilor în activităţi subterane, submarine, cele efectuate la mari înălţimi, într-un mediu poluat .

O metodă „corectoare" veche de când lumea: biciul

Revoluţia industrială din Marea Britanie, ajunsă apoi în Franţa, aduce un număr crescut de copii angajaţi în fabrici, cum ar fi cele de prelucrare a bumbacului din nordul Angliei, filaturile franceze sau atelierele textile din SUA. Munca este foarte dură: mărturiile din epocă vorbesc despre pedepse inimaginabile aplicate copiilor. Una dintre ele, folosită în special în fabricile din Marea Britanie, era biciuirea atunci când ritmul de producţie scădea.

Cu toate acestea, prin reglementarea "Factory Act" din 1853, a fost interzisă angajarea în industria textilă a copiilor mai mici de nouă ani şi a fost limitat timpul de muncă zilnic în funcţie de vârstă (10 ore pe zi pentru copiii cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, 12 ore pentru categoria 14-18 ani).
În Europa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, vârsta minimă pentru angajare este de 9 ani în Italia, 10 ani în Danemarca, 12 ani în Germania şi Olanda şi 14 ani în Elveţia.

China rămâne campioana „copiilor-sclavi"

Numărul copiilor care muncesc în China nu este cunoscut cu exactitate, dar organizaţiile de apărare a drepturilor omului vorbesc de o cifră cuprinsă între cinci şi şase milioane. La sfârşitul anilor ’90, mai multe ONG-uri au raportat că în zone din împrejurimile Hong Kong-ului există o rată crescută de abandon şcolar, principala cauză fiind angajarea copiilor în întreprinderi specializate în export. Prins cu ocaua mică, un funcţionar al Ministerului Muncii a recunoscut atunci că problema "copiilor-muncitori" este una serioasă.
Astfel, s-a descoperit că cele mai "productive" zone din acest punct de vedere sunt Sichuan, Hubei, Fujian şi Guangdong, în care copii cu vârste cuprinse între opt şi 16 ani muncesc de la 10 la 14 ore pe zi, contra unor sume derizorii. Rapoartele au mai vorbit de 45 de companii străine din zona Shenzhen, unde erau angajaţi adolescenţi care nu împliniseră 16 ani.

Coşmarul jucăriilor

Pe parcursul ultimilor ani, Organizaţia Internaţională a Muncii a primit numeroase mărturii despre copiii angajaţi în industria textilă şi în cea producătoare de jucării. 80% din jucăriile din întreaga lume sunt "made in China", Thailanda sau Indonezia, pentru producerea lor lucrând, câte 12 ore pe zi şi în condiţii greu de imaginat, copii cu vârste sub 14 ani.
Cifre recente arată că SUA importă anual jucării din China în valoare de peste şase miliarde de dolari. În 1998, două fabrici, una din China, una din Indonezia, au luat foc, sute de fetiţe pierzându-şi viaţa în incendii. În SUA au fost organizate apoi campanii de boicotare a jucăriilor "made in China", sub numele de "Toycott". După cum s-a observat ulterior, acestea nu au avut nici pe departe urmările scontate.

Salariat la doar nouă ani

La sfârşitul lunii aprilie, 1.000 de copii chinezi cu vârste între nouă şi 16 ani, care munceau în uzine din Dongguan, Shenzhen şi Huizhou (provincia Canton), au fost "eliberaţi". Cotidianul "Nanfang Dushibao", citat de "Le Monde", a precizat că mare parte din economia provinciei se bazează pe export şi că la dezvoltarea acesteia contribuie în primul rând copiii. "Salariul" cel mai mic este de nouă centime pe oră, de care se "bucură" un "muncitor" de nouă ani. Scandaluri de acest gen izbucnesc în mod regulat în China, comentează "Le Monde", dar cea mai mare parte dintre "angajatori" rămân nepedepsiţi.
Amploarea acestui fenomen de exploatare a copiilor, care reprezintă cea mai convenabilă "mână de lucru", este rezultatul unei colaborări strânse între autorităţile locale ale partidului comunist, "angajatori" şi poliţie. În iulie 2007, o altă întâmplare de acest gen a scandalizat opinia publică internaţională, când 570 de "mici sclavi" au fost descoperiţi muncind în condiţii abominabile în cărămidării din provincia Shanxi, din sud-vestul Beijingului.
Închişi în dormitoare-cazarmă, păziţi de câini-lupi, "hrăniţi" cu doar câteva bucăţi de mămăligă pe zi, s-a descoperit că micuţii erau şi bătuţi dacă nu îşi făceau norma. Patronul unei astfel de cărămidării era fiul unui responsabil local al partidului comunist. Adevaul

Bitza ,, Strain in tara mea''

Parazitii ,,Goana dupa iluzii''

Se intampla in Anglia...

Satul Orwellian

Sătui să vadă cum localnicii nu îşi respectă satul în care locuiesc, edilii unei localităţi din Arad s-au hotărât să instaleze camere de supraveghere. Sătenii sunt monitorizaţi zi şi noapte de poliţia comunitară, aşa că orice abatere este monitorizată şi amendată. Autorităţile locale speră ca în acest fel localitatea să fie mai curată, iar numărul furturilor să scadă. Chiar dacă sunt urmăriţi ceas de ceas, localnicii din Pecica sunt încântaţi de perspectiva unei localităţi mai curate şi fără atât de multe furturi."Ne-am gândit să montăm aceste camere de supraveghere pentru a monitoriza mult mai uşor aceste acte de vandalism", a declarat viceprimarul din Pecica, Antal Petru.Bugetul Primăriei Pecica s-a rotunjit binişor din amenzi, aşa că în scurt timp edilii speră ca sumele investite în achiziţionarea camerelor de supravehere să fie amortizate. RealitateaTv

Camere video pentru combatarea infracţiunilor, în zona Gării de Nord

Primăria Sectorului 1 a montat, în zona Gării de Nord, camere video cu ajutorul cărora Poliţia Comunitară să poată combate eficient furturile, comerţul ilegal şi actele de vandalism, echipamente similare urmând să fie montate în alte cartiere din sector.

Alte camere video vor fi amplasate, potrivit Primăriei Sectorului 1, în zonele Ştefan Burileanu (Aviaţiei), Şoseaua Chitilei şi la Piaţa "16 Februarie" (intersecţia străzilor Muntenia şi Pieţei). Echipamentele de supraveghere vor fi conectate la dispeceratul Poliţiei Comunitare Sector 1.

Locaţiile alese vor fi supravegheate permanent pe o rază de 200 metri, întrucât camera permite rotirea la 360 de grade şi mărirea optică a imaginii de peste 30 de ori. Sistemul de monitorizare permite salvarea imaginii şi printarea ei în timp real, dar şi stocarea imaginilor înregistrate pe o perioadă de 30 zile. Sistemul permite, de asemenea, supravegherea altor obiective de interes public, dotate deja cu camere video, cum ar fi unele şcoli, grădiniţe şi asociaţii de proprietari.

Sectorul 3, sub supraveghere

De vineri un sfert din intersecţiile sectorului 3 sunt monitorizate de camere video. Autorităţile locale au cheltuit un milion de lei pentru a urmări atât traficul rutier cât şi posibilele infracţiuni comise în zonele supravegheate. Primele 16 camere de supraveghere au fost montate pe mai multe blocuri cu 10 niveluri dar şi pe stâlpii din intersecţii. Imaginile vor fi urmărite atât de reprezentanţii primăriei cât şi de cei ai Poliţiei Rutiere."Camerele video au fost montate cu preponderenţă în zonele criminogene. Aparatura are capacitate de focalizare până la cele mici detalii, având astfel posibilitatea de a identifica infractori", a declarat Marian Titulescu, şef Poliţia Capitalei."Cei care vor încălca flagrant regulile de circulaţie vor fi înregistraţi şi sancţionaţi, urmând să primească amenzile acasă", a declarat Marian Motoc, comandant Poliţia Rutieră.Până la sfârşitul lunii mai alte 14 camere video urmează să fie montate în intersecţiile din sectorul 3 al Capitalei. Realitatea Tv 14 mai 2008

SCLAVII CREDITELOR

Bancile vor ca si firmele de telefonie mobila sa raporteze datornicii la Biroul de Credit * In curand, fiecare roman va avea un rating, in functie de nota primita urmand sa primeasca sau nu credit.

Asociatia Romana a Bancilor (ARB) ar putea solicita autoritatilor sa permita prestatorilor de servicii, in special companiilor de telefonie mobila, sa furnizeze informatii despre clientii Biroului de Credit, a declarat presedintele ARB, Radu Gratian Ghetea.

Voi ridica maine (n.r. - astazi) in Consiliul de Administratie al ARB problema participarii firmelor prestatoare de servicii la Biroul de Credit si vom solicita, probabil, autoritatilor sa le permita acestora sa devina participanti", a spus Ghetea, la un seminar despre Biroul de Credit. El a mai spus ca sunt foarte multi oameni care au profitat de promotiile firmelor de telefonie mobila, au cumparat un telefon pe care il folosesc o luna, doua, apoi nu mai platesc, deci devin rau-platnici. "Sunt multi tineri care ajung la concluzia ca se poate si se duc si la banca sa faca acelasi lucru, deci incurajam necinstea", a afirmat seful ARB.

In ceea ce priveste reducerea perioadei in care clientii restantieri apar in evidenta Biroului de Credit de la cinci ani la patru ani, Ghetea a apreciat ca populatia nu este educata indeajuns in acest moment. "Sunt de acord ca intr-o zi sa fie o perioada si de un an, dar mai tarziu, cand populatia va fi mai educata in acest sens", a mai spus acesta.

Doua milioane de restantieri

Potrivit directorului general al Biroului de Credit, Serban Epure, institutia va incepe, in luna iunie, sa lucreze la sistemul de scoring, principalul proiect propriu pentru acest an. Astfel, se va acorda o nota fiecarui client din baza de date, in functie de istoricul de plata al acestuia, sistemul urmand sa fie aplicat, probabil, din luna decembrie. Epure a aratat ca institutia pe care o conduce va furniza din aceasta luna si statistici cu privire la datele pozitive despre clientii din baza de date.

"In evidentele Biroului de Credit numarul restantierilor se ridica la aproape doua milioane de persoane de la inceputul activitatii Biroului pana in prezent", a afirmat Marian Epure. El a precizat ca este posibil ca, intre timp, unele persoane sa-si fi achitat datoriile. In baza de date a sistemului informatic al Biroului de Credit sunt cuprinse aproximativ 4,8 milioane de persoane care detin peste 8,3 milioane de conturi, potrivit reprezentantului BC. Totalul rapoartelor de credite eliberate depaseste 18 milioane.
In sistemul Biroului de Credit opereaza 28 de banci ce detin in total o cota de piata de 98,5%, opt societati de credit de consum si doua societati de leasing.
Banca Nationala a Romaniei intentioneaza sa introduca pentru institutiile financiare nebancare (IFN) obligatia de raportare a informatiilor despre clienti catre Centrala Riscurilor Bancare, a declarat directorul adjunct al directiei stabilitate financiara din BNR, Cristian Bichi. Ziua

Sute de straini expulzati din sua au fost tratati cu substante psihitropice

Guvernul american a "tratat" sute de straini expulzati cu injectii cu substante psihotrope puternice, impotriva vointei lor, pentru a-i tine sedati in timpul calatoriei catre tarile de origine, relateaza miercuri cotidianul "Washington Post". Ziarul a identificat, pe baza unor inregistrari medicale si interviuri cu persoane care au fost drogate, un numar de 250 de cazuri in care guvernul american a folosit, fara motivatii medicale, medicamente destinate tratarii unor tulburari psihice grave pe persoane expulzate din SUA, incepand din 2003. Acest fapt constituie o incalcare a normelor internationale privind drepturile omului, dar si a regulilor interne care permit sedarea celor expulzati, doar daca acestia sufera de o afectiune care impune folosirea de medicamente ori daca sunt agresivi in masura in care sa reprezinte un pericol pentru ei insisi sau pentru cei din jur, noteaza "Washington Post". Din 2003, de expulzarile din SUA se ocupa Agentia pentru vami si imigratie din cadrul Ministerului Securitatii Interne.

Guvernul american a tratat strainii care urmau sa fie deportati cu un "cockteil de dinainte de zbor", asa cum a fost numit intr-un document. La "prepararea" sa au fost folosite medicamentele Haldol (Haloperidol), Ativan (Lorazepam) si Cogentin. Dintre acestea, cel mai des a fost utilizat Haldolul, folosit in mod normal in cazurile de schizofrenie. Medicamentul si-a castigat notorietatea in fosta Uniune Sovietica, unde era adesea administrat detinutilor politici incarcerati in spitale psihiatrice.

Cocktailul folosit de agentii federali avea un efect atat de puternic, incat strainii nu puteau fi transportati la bordul avionului decat cu ajutorul unor scaune cu rotile. Injectiile nu se justificau din punct de vedere medical si nici nu erau utlizate pentru a calma strainii deveniti violenti. Dimpotriva, in documentele obtinute de "Washington Post", se precizeaza in numeroase cazuri ca, desi strainii erau cat se poate de calmi, ei au fost totusi injectati. Asa i s-a intamplat si lui Afolabi Ade din Nigeria, in varsta de 33 de ani, care, in momentul in care a aterizat in Lagos, era extrem de ametit, avea pulsul periculos de scazut si era incapabil sa vorbeasca. Socat de felul in care arata Ade, tatal sau l-a cazat la un hotel pentru a nu speria si restul familiei. Efectul medicamentelor a inceput sa se atenueze abia dupa patru zile. Medicului de familie, care l-a vizitat pe tanar in fiecare dintre cele patru zile, i-a fost greu sa-l trateze, pentru ca nu stia cu ce substante ii fusese injectat pacientul.
Potrivit lui Philip Seeman, specialist in psihiatrie si farmacologie, Haldolul nu trebuie prescris persoanelor care nu sunt psihotice. Dar chiar si acestora nu li se administreaza de regula mai mult de 15 miligrame pe zi. Mai multi deportati au fost insa injectati cu 30 de miligrame de Haldol, o doza uriasa, mai ales pentru persoane care nu sunt obisnuite cu acest medicament. Intr-unul dintre cazurile semnalate de "Washington Post", doza folosita a fost chiar de 55 de miligrame. In urma tratamentului cu Haldol au fost raportate mai multe cazuri de moarte subita, dar si modificari periculoase ale ritmului cardiac.Ziua